Mă uit la calendarul ăsta şi parcă mă strînge în spate. A trecut totul prea repede şi totul s-a redus
la buline roşii bifate.
Le-am bifat pînă fix în ultima zi de mai, pentru că după m-au bifat alţii într-o altă listă. Din septembrie chiar nu a mai fost nevoie de numărat zile pentru că m-am întors în Iaşi şi am început să număr zilele pe cont propriu. Rezultatele număratului se vor vedea undeva prin ianuarie- februarie. Nu pot să dau acum decît un link.
E important totuşi că am reuşit să …
Îmi tot vin în minte vorbele astea: de la Tanti Maria citare: Workaholicilor! Plecaţi acasă, mă, că vă mătur pe toţi! :) LogOut!
Decembrie 17th, 2008 at 10:57
Ca bine mai spui…:) Parca suntem o tara de drogati..numai munca, bani, si mai subtire cu restul. Pacat..ar fi bine sa o lasam mai moale. uita-te in afara..ce se omoara astia cum ne omoram noi? Nu! SAD but TRUE!
Decembrie 18th, 2008 at 11:36
Din pacate, sintem. Mai rau e ca in toate companiile exiata citiva manageri care adopta un stil de lucru “corporatist”. Chiar si firmele mici care vor sa para ce nu-s. Si trag de oameni pana nu mai pot si le distrug viata. Din cauza goanei dupa bani, beneficii si statut tot mai putini reusesc sa iasa din sistem. E o chestiune de alegere personala.